Insomnia ma facut astazi sa imi aduc aminte de acest blog,de care sincer am fost uitat complet daca ar fi fost o carte cu siguranta straturi groase de praf erau asezate pe ea,dar si cartile vechi cateodata trebuie luate din raft si curatate,prima idee a fost sa sterg acest blog deoarece nu ma mai regasesc in multe dintre cele spuse aici…dar apoi mi-am dat seama ca sunt cuvinte spuse din suflet ,trairi care au fost transpuse in cuvinte la momentul respectiv…cuvinte care acum ma fac sa imi dau seama cat de mult a trecut timpul…si cat de repede crestem!
Latest Entries »
Daca am lega cu sfori fiecare gand care zboara departe probabil la fiecare pas ne-am infasura intr-un cocon unde am astepta cu nerabdare materializarea fiecarui vis ….disparitia fiecarei dezamagiri lasand la iveala doar frumuseti si lucruri bune astfel renascand o noua fiinta care sa zboare spre orizonturi noi si care sa nu traiasca doar o zi!
Sa ne nastem in noi culori ,sa conturam diferit fiecare zi, sa trasam traiectorii pe care sa nu le uitam…sa culegem iubirea din flori si fericirea din lumina soarelui iar la sfarsitul zilei sa trasam o linie…tot ce e colorat sa ramana si tot ce e negru sa se piarda in intunericul noptii!Noi Vise!
Vreau sa imi fixez ceasul dupa al tau…sa impartim secundele in care nu suntem impreuna,poate asa timpul va parea mai scurt….nu vreau sa visez ca te am langa mine,vreau sa ma trezesc si tu sa fii acolo…sa imi spui “Buna Dimineata” si ziua sa nu fie una buna…sa fie una minunata..iar daca ar fi ultima…sa traiesc cu impresia ca a fost cea mai frumoasa …si sa plang…sa plang de fericire…ca te-am cunoscut…ca mi-ai aratat alta fata a iubirii…iar eu…am putut sa o vad…
Sa iti multumesc?nu, nu o sa iti multumesc…o sa incerc sa iti arat…
Vine o zi in care fiecare trebuie sa isi urmeze propriul drum…vine o zi cand trebuie sa alegem…sa renuntam la lucruri dragi pentru unele “letale”!
De ce ?De ce ne mai intrebam..de ce ne uitam totusi inapoi cand vointa e una singura si ne cheama inainte..sa fie oare sufletul dual?
Poti iubi mai multe locuri…mai multe lucruri…mai multe zile din calendar…mai multi oameni …pe toti in felul lor..si numai pe unul singur mai mult decat pe tine insuti!
Stiu ca trebuie sa merg inainte orice ar fi ,,,dar nu pot sa nu privesc inapoi,nu pot sa ma prefac ca sufletul e de piatra cand vibreaza la fiecare stimul…la fiecare amintire la fiecare “o sa imi fie dor”…nu pot sa nu stau in loc cand vad ochi in lacrimi ,maini care tremura si voci ce imi soptesc “Ai grija!”…o sa am grija sa imi amintesc de voi la fiecare pas,sa va port in suflet si atunci cand imi va fi bine…si rau…oriunde ma voi afla o parte din mine e cu voi!La revedere!
Azi..imi lipsesti mai mult ca ieri…azi e una din acele zile cand am nevoie de tine,insa raman cu acelasi sentiment nostalgic caci nu pot sa te gasesc nicaieri!
Daca as sti ca fotografiile mi-ar putea da sfaturi m-ar putea asculta as dormi cu ele lipite de suflet…azi…la fel ca atunci cand eram copil inca ma trezesc in miezul noptii si sper sa vad lumina dn bucatarie aprinsa…tu sa fii acolo fumandu-ti tigara…sa imi zambesti fara sa ma intrebi de ce nu dorm si sa imi dai pe furis dulciuri ca mai apoi sa ma saruti pe frunte si sa imi zici noapte buna…azi..spre deosebire de atunci…lumina din bucatarie e stinsa…chiar si bucataria e alta…aprind lumina si dezamagita de atat pustiu cat poate domni intr-un singur loc…ma intorc in pat,fara ca cineva sa ma sarute pe frunte…iar prin minte imi trec clisee…parca desprinse dintr-o poveste spusa de batrani…fara sa imi dau seama ca de fapt e povestea mea…pe care mi-o derulez in fiecare seara in minte…ca un cantec de leagan!
Insa povestile sunt povesti…au fost candva…azi..e deja maine…iar o noua fila trebuie adaugata in locul celor pe care timpul le-a rupt!
Copilul femeie, e ea…femeia cu ochii de cafea..de la care mereu ai ce invata…E bariera intre interzis si tot ce e permis,e EA,cu tandreturile ei de mama,cu zambetul inocent si privirea pierduta printre vise!
Locul ei…in orice colt al lumii…da…doar EA poate avea inima ca un muzeu…istorii,monumente,urme ale razboaielor purtate…o cetate nepazita…dar destul de puternica ca niciodata sa nu poata fi daramata de inamici!
E…EA…si vreau sa ii multumesc…ca mi-a deschis usa spre inima ei..si ferestre spre alte orizonturi…poate ca nu ar trebui sa multumesc…poate nu sr trebui sa scriu…nu sunt destule cuvinte…dar EA…”Draga” mea e unul din putinele lucruri bune pe care le-am gasit scotocind prin mormanele de dezamgiri!
PS: Draga mea sper sa iti placa putinele cuvinte in care te regasesc…dar sunt direct de la sursa…suflet de copil!
Te-am rupt dintr-un vis ca mai apoi sa devii realitate…
m-am trezit….
erai aici… esti…..
……visez…..sa am….
un vis…
alaturi de tine……
…”Doamne,cat de incalcite sunt cararile vietii”…mereu am auzit asta de la batranii care deseori imi dadeau sfaturi iar eu stateam si ii sorbeam din priviri cu ochii mari neintelegand ce vor sa spuna…intreband mai departe nimeni nu imi dadea nici un raspuns…doar bunica ii raspundea cu vocea ei blanda “o,sa cresti mare ,vei afla”!…
Insa odata cu anii am incetat sa mai caut vre-o rezolvare la dilema care imi dadea batai de cap,poate din ignoranta,avand impresia ca deja pasesc pe unul dintre acele drumuri incalcite ,ca este bine definit si ca voi ajunge la destinatie fara sa ma pierd!
Azi insa ma iau la cearta cu gandurile mele…le tarasc prin toate colturile mintii lovindu-ma de acelasi obstacol…fumez ultima tigara si zic ..”Doamne,cat de incalcite sunt cararile vietii!!”
Te-au lovit vre’odata atatea sentimente incat ai vrea sa le strigi dar nu stii cu care sa incepi…sa nu poti rosti nici un sunet caci te ineaca la prima gura de aer?…atatea trairi carora sa nu le poti da un nume?…lucruri atat de simple pe care le complicam doar pentru simplu fapt ca ne concentram prea mult asupra lor…le incarcam de subtilitati care la randul lor se ascund in spatele a mii de masti…fiecare masca cu jurnalul ei…purtand o poveste ce nu poate fi spusa..doar surprinsa in diferite ipostaze!
Stiu…stiu ca nu intelegi ce vreau sa spun si mai stiu ca in noi toti e un alt EU…care totusi intelege…si vrei nu vrei El se face ascultat…caci oricat am incerca sa il facem sa taca..tot va striga neincetat adevarul pe care masca ta nu vrea sa il arate!

















